Astăzi e ziua mea …

Ce-mi doresc

Cred că îmi amintesc aproape fiecare zi de 30 martie trăită în ultimii 30 de ani. Cine m-a felicitat prima oară, ce am primit, și mai ales întrebarea pe care aproape fiecare persoană cu care vorbeam, mi-o adresa: “Ce-ți dorești de ziua ta?”. Și mă fâstâceam … Mă fâstâceam pentru că-mi era jenă să recunosc că-mi doream lucruri materiale: o hăinuță superbă pe care pusesem ochii de curând, un parfum cu note senzuale – perfect pentru primăvară, un ser-minune, sau cea mai frumoasă brățară din aur alb pe care o văzusem! Anul acesta nu m-a mai întrebat nimeni ce-mi doresc. Ca să fiu sinceră, nu mulți și-au amintit că astăzi îmi serbez ziua …

Însă toți cei care știu că vrem să plecăm din țară, mi-au tot adresat o întrebare în ultima perioada: “De ce? Aveți salarii bune, financiar sunteți bine, nu?”. De parcă – FINANCIAR – e totul. Nu-ți vezi copiii timp de 10 ore, cinci, uneori șapte zile pe săptămâna, iar când în sfârșit te întâlnești cu ei seara, nu faci decât să-i repezi? Dar financiar ești bine? Atunci de ce te plângi?! Bine că ai bani să-ți cumperi mâncare. Să te ghiftuiești în timp ce-ți înghiți lacrimile, văzând că a trecut încă o zi în care n-ai făcut absolut nimic pentru ține și pentru cei dragi; să plătești Netflix, HBO și 144 de canale TV lună de lună, fără să-ți găsești vreodată timp să te uiți la televizor. Să te ingrozești de praful care se depune în straturi tot mai consistente pe mobilă și pe podea, și să visezi că până te întorci obosită de la serviciu, la ora 19:00, Zâna Curățeniei a trecut deja cu bagheta și a rezolvat problema. Să vrei să dormi! Da, vreo 8 ore (legate)!

M-am deșteptat! Târziu, la 38 de ani, dar îi mulțumesc Domnului că m-am trezit! Că refuz să mă mai mulțumesc cu cel mai mic salariu din Europa pe domeniul meu, lucrând un număr aproape dublu de ore, făcând sarcini care nu se află în fișa postului meu.

Că am înțeles – într-un final – cât de mult îți influențează starea de spirit, oamenii cu care interacționezi în decursul zilei – TOȚI; nu doar apropiații pe care îi saluți la plecare și la venire – ci mai ales: șoferul autobuzului – care nu are bun simt nici cât să-ți răspundă la salut, sau să respecte programul de sosire și plecare din stație; casiera de la supermarket – care este iritată că la prima oră îi aduci “bani mari”; funcționarul de la ghișeu care vorbește (ca să nu spun – URLĂ) cu precipitatii, crezând, probabil, că se va face mai bine înțeles când îți spune că nu e treaba sa. Ia ghișeele la rând, poate s-o găsi cineva care să-ți rezolve problema; doamna care s-a așezat la coadă după tine, dar … ce să vezi? În secunda în care te-ai întors să-i adresezi câteva cuvinte copilului, dumneaei s-a teleportat, iar acum îi vine rândul înaintea ta; șoferul de taxi – care s-a lăsat cu speteaza atât de mult, încât trebuie să ocolești mașina și să te urci pe banchetă în partea dreaptă; conducătorii auto – care se înjură în trafic (nu sunt șoferița, dar ei sunt atât de vocali, încât n-au cum să-ți scape); mizeria, ilegalitatea, abuzul angajatorilor români la adresa angajaților, disprețul, pilele, intervențiile, șpăgile, mașinile parcate pe trotuar, lipsa bunului simț și a unui viitor sănătos pentru noi și copiii noștri!

Pentru ca de fiecare data cand da necazul peste vreun roman, si se imbolnaveste de vreo boala grea, punem toti mana de la mana, efectuam strangeri de fonduri pentru ca bietul suflet suferind sa se deplaseze intr-o tara civilizata pentru a fi tratat.

Pentru că de ani buni cotizez la Statul Român, iar în 2019 am ajuns să nu-mi mai permit nici jumătate din ce-mi permiteam să cumpăr acum doi ani, “datorită” inflației în continuă creștere; pentru că după ani în care am cotizat cu sume uriașe la Sistemul Sanitar Român, am ajuns să plătesc 3.000 Euro, pentru a naște la un spital privat – lucru recomandat inclusiv de medici de stat din Focșani; pentru că l-am văzut pe tata murind – după ani de muncă și cotizații în contul statului – cu un tifon agățat la mâna, de care era prins un carton cu CNP-ul. Asta după ce l-au ținut trei zile doar cu glucoză, în agonie, starea lui înrăutățindu-se considerabil de la oră la oră. Ba nu, greșesc! “I-au administrat” un medicament cumpărat de mama din farmacie. O tabletă “administrată” BUCAL, în condițile în care el era paralizat, și NU PUTEA SĂ ÎNGHITĂ. Nici apă nu avea voie să bea.

Nu am fost niciodată genul de om care critică politicienii la colțul blocului; nu ne-am dorit și nu ne-am propus vreodată să plecăm din România. Am știut că e greu, dar cu bun simț, cu reguli respectate și cu muncă în echipă, vom reuși să punem România pe picioare.

Vai, cât ne-am înșelat!

Construim clădiri peste clădiri, magazine peste magazine, bănci și farmacii. Trăim în ură și dușmănie, pe principul “cine vinde mai mult” și “cine trage în piept mai mult”; consumăm și risipim lucruri fără măsură, deși ne văităm că nu avem bani; ne distrugem sănătatea pentru că ne hrănim cu munca de care profită alții; muncim pe brânci pentru fărâma de bani primită la fiecare 30 de zile, pe care apoi îi cheltuim pe facturi și medicamente.

Uitați-vă în jur: în țara asta am devenit toți triști, obosiți, nervoși, gri!  Nu mai știm să zâmbim unii altora, să (ne) respectăm, să ne relaxăm. Și pe bună dreptate! Ați mai avut nevoie de vreo hârtie de la primărie în ultima perioada? Și cum a fost? Ați așteptat o zi, sau două? Dar să modificați datele unui contract cu Electrica? Sau poate ați avut treaba la bancă. Piece of cake, nu? Nu! A fost groaznic! Ați pierdut ore, v-ați umplut de nervi, și oricum trebuie să va duceți din nou, fiindcă s-a terminat programul cu publicul înainte să rezolvați integral problema.

Nu cred că acesta e mersul firesc al lucrurilor. Cred că suntem aici să trăim frumos și sănătos. Să ne bucurăm unii de alții, de timp, de Dumnezeu, de natură și de cele patru anotimpuri.

Astăzi, mai mult ca oricând, știu că în România nu voi putea trăi viața pe care mi-o doresc. Nici acum, și nici peste alți 38 de ani. Nu vreau să mai aduc slujba acasă, răzbunându-mă pe singurele ființe care contează cu adevărat, pentru că am avut încă o zi stresantă la birou.

Vreau să mă ofer pe mine liniștită și fericită celor din jur, nu furtuna care sunt acum. Știu că și dacă nu vom fi bine financiar, vom fi BINE. Pentru că ne vom încărca cu fericire din timpul petrecut împreună, pentru că voi fi satisfăcută, savurând zâmbetele și joculețele lor, dar mai ales pentru că voi fi liniștită și împlinită știind că le ofer dragoste și timp, liniște și calm. Pentru că nu le voi mai încropi o cină din ingrediente congelate, și nu le voi mai citi în fiecare seară câte 3 pagini dintr-o carte, căscând, de nici eu nu mă înțeleg, doar că să bifez “cititul de seară”.

Pentru că nu vreau că vreunul din copiii mei să scrie un asemenea articol.

Pentru toate cele de mai sus, DA, vom pleca!

12 Comments

  1. Bucur Virginia 30/03/2019 at 20:16

    La multi ani! Îți doresc să reușiți in tot ce va ți propus! M ai atins pe undeva cu rândurile tale. Soțul meu, care astăzi împlinește 31 de ani😃 are aceeași părere, da plecăm din tara😐eu mă las mai greu convinsa, nu știu de ce, nu pot sa mă desprind, sa accept ideea. Probabil că mă voi ,,lecui” odată cu întoarcerea la locul de muncă, noi având 2 copii de 3 respectiv 1 an, neavând nici un ajutor, și voi trai ce traiti și voi: graba, nervi aruncați pe copii etc. Foarte trist ce se întâmplă în țară, parca nu ne mai facem bine. Sănătate și succes in toate!

    1. Aliela 03/04/2019 at 08:18

      Draga mea, te inteleg perfect. Sa va dea Domnul multa sanatate si sa luati decizia corecta pentru voi si micuti. La multi ani sotului!

    2. Gogo 28/07/2019 at 15:06

      Bună, eu sunt GoGo M.! Cea care tia lasat un comentariul la video-ul (ultimul video, cu, cumpărăturile lunare) și căreia iai și răspuns (și pentru asta îți mulțumesc). Ei, bine, în răspuns miai lăsat acest link. Îți mulțumesc,mai luminat, pana acum credeam ca România e o tara foarte frumoasa, dar analizând totul, de la întâmplarea din Caracal la cei care ne conduc, am realizat ca nimic nui bun, am citit și acest articol și mam luminat cu totul și miam format o părere și mai stabila despre tara mea. Tara mea care defapt e un jeg de tara, ne conduce un german, o analfabeta, și oameni cărora la pasa numai și numai de ei și doar de partea lor financiara. Îți mulțumesc mult pentru ca mia lăsat acest link.

      1. Aliela 14/10/2019 at 11:17

        E atat de trist, draga mea … Noi chiar am facut totul sa ramanem in tara. Daca voiam sa plecam, plecam de mult. Insa tarziu am inteles ca lucrurile chiar nu se vor schimba in bine aici – poate doar putin. Si e nevoie de mult. Fiindca sunt foarte multe probleme, foarte multe lacune, foarte multe lucruri nefacute la timpul lor. Daca nu aveam fetele, poate ne impacam cu ideea ca aceasta e tara in care traim, si ramaneam in Romania pana la batranete. Dar nu e corect fata de copii. Vrem sa le oferim o viata mai buna.

  2. Andreea Marin 30/03/2019 at 20:18

    Te felicit de aici din Germania! Am citit articolul cu lacrimi in ochi! Mi-am adus aminte de mama mea care munceste 8 ore pe 800 de lei si de tatal meu care munceste 12/24 pentru 1400 de lei!
    Pentru #AmisiSofi
    Pentru o viata mai buna!
    Te respect !
    ANDREEA❤️

    1. Aliela 03/04/2019 at 08:16

      Iti multumesc mult, Andreea! Tare mi-ar placea sa vorbim candva despre experienta cu/in Germania. Te imbratisez.

  3. Lumi 30/03/2019 at 20:54

    Mlt succes in noul drum !!!

    1. Aliela 03/04/2019 at 08:14

      Multumim mult!

  4. Rădulescu Emilia Andreea 30/03/2019 at 20:56

    La mulți ani sănătoși și fericiți alături de soțul și fetitele tale minunate îți doresc ca toate planurile care le aveți voi în mintea voastră sa devina realitate și sa nu mai trebuiască să fiti unul departe de celalalt va ador ca familie și o sa va urmăresc toate vlogurile te pup și te îmbrățișez cu mare drag😘😘😘😘😘😘

    1. Aliela 03/04/2019 at 08:14

      Iti multumim din suflet, draga Emilia!

  5. Vintilă Diana 31/03/2019 at 19:21

    La multi ani, Alina!!Numai bine, să fie așa cum vă doriți!!😘

    1. Aliela 03/04/2019 at 08:13

      Multumesc mult, Diana! :*

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.